Aveam vreo 5 ani cand l-am intalnit... La circ... evident. Lumini, muzica, paiete, animale si oameni stralucitori in arena, dar cel mai bine imi amintesc de gura cu colturile ridicate ale clownului si desenul unui ochi inlacrimat de pe fata lui, care mi-a provocat un zambet mai intai, iar apoi un plans isteric, care s-a terminat cam o data cu spectacolul. Am evitat sa mai dau pe la circ, dar pe el, nu l-am uitat niciodata. Imi amintesc ca o vreme se regasea in rugaciunile mele. Bunica era o persoana credincioasa. Ma imbraca duminica in rochite sa merg la biserica si ma punea sa repet rugaciuni in fiecare seara. Imi amintesc cum rugam ingerii sa-l ajute pe clown sa-si stearga lacrima de pe ochi...Mi-as fi dorit sa-l stiu fericit. Probabil ca l-au ajutat pentru ca eu l-am regasit tot mai rar in gandurile mele. Iar acum, cand ne intalnim pe strada, mi se pare ca are magie in privire. E fericit! Iubeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu