Timpul

Vedeam intr-o zi in parc un bunic care ii citea unui baietel blondut de vreo 5 anisori o poveste. Oricine trecea pe langa ei, putea auzi ce bataie a incasat balaurul cu sapte capete. Baiatul insa era preocupat de avionul pe care-l tinea in mana.

"Uite, as putea sa ma prefac ca se prabuseste.." 
"Daca nu esti atent nu are rost sa-ti mai citesc." 
"Bunicule, dar eu vreau povestea cu soldatelul de plumb".

Era timp sa asculte orice poveste. Cand esti copil, timpul nu  are relevanta. Copilaria nu se ia la intrecere cu nimeni. E plina de descoperiri, jocuri si culori si are timp intotdeauna pentru toate.

In alta zi ma plimbam prin Parcul Mare. Un vanticel usor a adunat praful si frunzele deja cazute si le indrepta spre mine. Se adunasera cativa nori pe cer, iar aerul incepea sa devina tot mai umed. Imi plac florile de castan si imi place aerul care se simte inaintea ploilor de toamna. Aveam timp suficient sa ajung acasa inainte de a incepe ploaia. Dar nu-mi place sa cedez in fata ei. E doar apa... nu provoaca nimic iremediabil... de ce sa grabesc timpul?

Si totusi, timpul nu e rabdator. Cu cat am mai multe optiuni cu atat ma simt mai incoltita de el.

Oamenii de langa noi, toti se plang ca nu au timp pentru lucruri care sa-i bucure. Dar cand te intalnesti cu cineva si pui banala intrebare "ce ai mai facut in ultima vreme" aproape toti raspund... "mai nimic... munca, casa... nu mai am timp pentru nimic altceva". Scuza ca nu mai avem timp mie imi suna a comoditate, a lene sau chiar a minciuna. Poate ne pacalim singuri ca e asa, sau poate suntem constienti ca scuza asta ne scoate din incurcaturi. Lumea e mare, sunt multe de vazut, de facut, de cunoscut, de aflat, de citit, de ascultat, de simtit, de incercat...
Singura problema e ca nu vom apuca sa facem tot ce ne pune la dispozitie viata. Mai rau e cand gresim si nu mai avem curajul sa reparam. Timp ar fi si pentru asta, dar ne e frica de reactii si ne e greu sa ramanem pe umeri cu o vinovatie pe care sa ne-o asumam mai departe. Poate ca dincolo de zidul pe care noi il ridicam e mai multa intelegere decat ne-am astepta.  Nimeni nu-i perfect, si timpul cu atat mai putin.

De dimineata devreme am deschis ochii. Nu mai aveam somn, asa ca am sarit rapid din pat. A urmat rutina matinala, o cafea, o poveste, nimic deosebit, nimic iesit din comun. O noua zi placuta, ploaie, nori, soare, copii, oameni, zambete, flori, pasarele, lumina...

Ce-o fi asa placut azi?
O noua zi...
o noua toamna...
inca un an...
si tot adun...