Il castello di Miramare

Albul de poveste al zidurilor, verdele proaspat al gradinii si albastrul nostalgic al marii dau castelului o imagine de vis. Sunt mii de castele in Europa si fiecare are o poveste inchisa intre ziduri. De multe ori intram, vedem, si nu ascultam povestea. Suntem grabiti pentru ca tot timpul sunt multe de vazut. Dar uneori e bine sa si asculti.

La Castelul Miramare am ajuns mai mult din intamplare. Gasisem pe internet informatii, fiind dat ca unul din punctele de atractie ale orasului Trieste. Apoi, am vazut o fotografie a lui pe unul din peretii hotelului unde am stat si am cerut mai multe informatii de la “il padrone”. Mi-a vorbit cu multa pasiune despre el. Ii cunostea istoria si in cateva fraze mi-a explicat ca e un castel construit de un barbat de rang inalt, ca declaratie de dragoste pentru tanara lui sotie, fiica de imparat... Se parea ca m-am trezit din nou intr-o poveste.
Intr-adevar, povestea lui are de toate. Intrigi, dragoste, tradare si moarte. Un blestem apasa asupra castelului. Se spune ca oricine locuieste acolo va pieri prematur de o moarte violenta. Istoria ... sustine blestemul.

Construit de arhiducele Maximilian de Habsburg intre 1856 si 1860 pentru tanara si iubita lui sotie Charlotte a Belgiei, cu intentia de a-i oferi  un loc plin de dragoste, un loc unde sa se refugieze din tumultul vietii orasului. Povestea spune ca cei doi s-au cunoscut la o serata dansanta. Carlotte, singura fiica a primului imparat al Belgiei era considerata una din cele mai frumoase femei ale Europei din acele vremuri, ambitioasa, inteligenta, cunoscatoare a sapte limbi straine, dar crescuta de un tata rece si indiferent si o mama mai mult absenta, lucruri care si-au pus amprenta asupra psihicului tineriei fete. Maximilian, fratele mai mic al imparatului Austriei, blond, cu ochi albastri, visator si cu inclinatii artistice, lipsit de ambitii politice, a fost vrajit de frumusetea Charlottei.

Tineri si indragostiti, au dus o viata de basm pana situatia politica a vremii s-a schimbat si amandoi au ramas fara sustinere. Au renuntat la vechile titluri nobiliare pentru o viata noua.  Dorinta de faima si putere a tinerei sale sotii l-a facut pe Maximilian s-o ia pe drumurile Mexicului, in 1864 unde i-a fost promis tronul de catre Napoleon al III lea. Era ultima aventura a politicii coloniale, care se va sfarsi tragic in mai putin de trei ani...  Situatia politica a Mexicului era una mult mai dificila decat in previziunile sale, iar Carlotte se intoarce pe continent pentru a cauta sprijinul lui Napoleon al III-lea sau al Papei Pius al IX-lea in incercarea de a stapani multimea. Acestia si-au retras insa promisiunile facute, iar Maximilian, nimerit in mijlocul unui razboi civil este luat prizonier de catre republicanii lui Benito Juarez si impuscat la scurt timp. Carlotte, avea in acel moment 26 de ani, varsta la care a manifestat primele semne de nebunie. Soarta ei a fost la fel de nefericita chiar daca a supravietuit. Moartea sotului ei a tinut-o multa vreme in intuneric.

A trait 77 de ani, singura, intr-un castel din Belgia, dar departe de Miramare si fara a-si recapata vreodata ratiunea.
Povestea incepe cu "a fost odata un print si o printesa care se iubeau". "...si au trait fericiti pana la adanci batraneti" se implineste oare vreodata?