Sfarsit de august

... pe drum. Masina aluneca pe drum spre departe. Ascult o melodie stridenta ce canta la radio. Nu imi place radioul, dar trebuie multumita toata lumea. Imagini calde imi incarca privirea. Soarele e aproape de apus. Savurez fiecare apus pe care mi-l ofera viata. E momentul preferat al zilei. Cand soarele te lasa sa-l privesti. Oamenii, cladirile, florile, toate sunt invaluite in dragostea lui si imi lasa un sentiment de bine. Ce pacat ca trebuie sa plece in fiecare seara. Acelasi sentiment mi-l lasa toamna. As iubi-o din toata inima pentru culorile ei, pentru frunzele ei. Soarele e altfel toamna, mai bland, mai aramiu, mai mangaietor. Eu, sunt altfel toamna. Mai visatoare, mai atenta cu cei din jur. Imi place sa privesc spre soare si apoi sa inchid ochii. Imi place sa privesc sau sa-mi amintesc de oameni dragi, cu acelasi zambet lenes cu care simt mangaierea soarelui  la apus, incalzindu-mi inima.
Masina aluneca... mii de floarea soarelui ne saluta si ne insotesc calatoria. Lasam in urma cirezi de vaci, oameni si vise. Culori si suflete.

Floarea soarelui...
Varietate de culori...
Azi aleg galbenul ei.

Case frumoase, frumos vopsite si pline de flori implinesc gestul de salut al celor care stau la porti si din nou remarc sunetul strident al radioului. Mereu acelasi ritm grabit. Sate intregi cu gradini ingrijite, siluete de tarani adunand cartofii. Parca am fi intr-un inceput de lume.

Boabele de maciese
cu rosul lor
ma fac sa visez
la vremuri
lasate in urma.

Smochini, struguri dulci, vapoare cu semne de pirati, pescari singuratici, lamai verzi proaspat culese. Toate ma poarta in lumea mirifica a copilariei cand totul parea de basm. Aici, acum, simt lumea de basm. E doar in curs de cercetare.