"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin."
Nu sunt cuvintele mele. Sunt gandurile lui Paler, dar e simt si le traiesc in fiecare zi.
Viata e o continua asteptare a unei intamplari la capatul careia visul sa devina realitate. Cu fiecare intamplare care promite ceva din asteptarea noastra, imaginatia trimite sufletului speranta implinirii. Dar, de fiecare data, odata cu consumarea intamplarii, moare si speranta inflorita la inceput.
Asteptam un tren in gara... Ii auzim freamatul, il simtim la distanta, il urmarim cu privirea, il acompaniem cu acordurile inimii, iar nerabdarea noastra creste...
Opreste...
Urcam grabiti agitati de dorinta, ne cautam locurile rezervate...
Ne asezam, inchidem ochii, savuram victoria. Ne bucuram trepidand de emotie. O clipa, doua trei... am visat acest moment...
Nu-i nevoie decat de o sclipire a ratiunii si visul se spulbera in mii de cioburi. Vorba lui Toparceanu: "N-a fost nimic... A trecut acceleratul."
Coboram, asemeni visului transformat in cioburi. N-a fost nimmic din ce construisem in imaginatia noastra. Doar umbre ce pareau ca pot implini dorinte.
Dureaza o vreme pana cand cenusa sperantei naste alta, pentru un alt tren, un alt ideal. Ce-am fi fara speranta? Poate de aceea in cutia Pandorei a ramas la loc tainic speranta. Sa putem astepta necontenit.
Uneori, uitati de destin in gara, asteptam ani in sir, poate o viata de om, trenul acela pe care ni-l imaginam ca ne va implini. Trenul care aduce fericirea suprema, care va sterge lacrimi, va inflori inimi si suflete. Dupa o vreme credem ca trenul e doar o iluzie...
Si totusi el vine... opreste..., iar noi nu mai avem curajul sa urcam. Dupa atatea experiente nefericite, atatea iluzii spulberate de nesansa, de teama sau de neincredere, refuzam sa mai credem ca e adevarat. Refuzam sa mai credem ca exista minuni ca avem dreptul sa credem in ele. Putini sunt cei care isi asuma riscul unei alegeri, riscul de a urca, dupa mai multe trenuri gresite. Curajosii sau inconstientii castiga intotdeauna riscand si asumandu-si victoria sau esecul. Cert este ca fiecaruia din noi i se ofera sansa de a alege, dar am avea nevoie si de un somnifer sa ne adoarma constiinta.
Se spune că avem libertatea alegerii… Dar atata vreme cat depindem de cei din jur, libertatea alegerii este o falsa parere. Chiar daca alegem trenul corect si pentru o clipa avem satisfactia de a fi liberi, in secunda urmatoare alegerii devenim din nou prinsi in valtoarea dependentei de oameni si fapte.
Ce ne ramane de facut?
Probabil sa ne asumam alegerile cu curaj, fara remuscari si priviri in urma.
E posibil?
Nu stiu.
Nu am toate adevarurile in mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu