E dimineata, dar inca ma simt obosita. Imi intind mana sa opresc ceasul care imi canta inconstient la o ora atat de devreme. Nu vreau sa deschid ochii, dar trebuie sa ma ridic. Ma indrept spre bucatarie sa pregatesc teleghidata cafeaua. Intr-un final renunt la starea de amorteala aprind becul la baie. O noua zi incepe odata cu apa care imi inunda fata deschizandu-mi ochii in lumina rece a realitatii. Imi beau cafeaua, imi pregatesc un bol cu cereale. Sunt ultimele momente de relaxare inaintea zilei care sta sa inceapa. Plec spre serviciu sperand ca azi va fi o zi cel putin la fel de buna ca si cea de ieri.
...
E ora 1.30. E tarziu in noapte si devreme in zi. Afara cerul se cearta cu ceata meschina si se retrage intunecat catre nicaieri. Stau cu ochii in tavan rememorand intamplarile zilei care a trecut. Realizez ca viata te poate lua prin surprindere si iti poate oferi ce nu te astepti. Nu vreau multe de la ea, dars-a intamplat sa primesc altceva decat ce am cerut, asa ca am invatat sa ma adaptez din mers.
Zambesti, muncesti, incerci sa fii printre cei mai buni. Maine o iei de la zero. In fiecare zi te trezesti, iesi pe usa dimineata si esti un alt om fata de cel care ai fost ieri. Esti doar o furnica intr-un musuroi. Istoria nu te razbuna. Daca vrem sa schimbam ceva trebuie sa facem ceva. Asteptarea... e in zadar.
...
E cu mult trecut de ora doua... Imagini si cuvinte imi revin in memorie si nu ma lasa sa dorm. Ochii refuza sa se inchida. Ma pierd in ganduri si controverse si adorm tarziu cand cerul senin a biruit ceata si luna ma pandeste feeric de dupa perdea.
Ceasul suna bezmetic si ma trezeste iar, la aceeasi ora. Azi o iau de la capat. E un nou inceput de zi.
Viata e simpla si frumoasa. Doar noi suntem vinovati pentru complexitatea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu