Papadii

Erau galbene, pline de polen si credeau ca aceea e viata lor. Se inselau. Erau frumoase, dar inca nu desavarsite. Viata avea sa le surprinda mai spre sfarsitul ei. Pe cand credeau ca totul s-a terminat.

Legate temporar de pamant, bucatelele de fire semanau cu niste sfere subtiri de aripi palpitande. Prin tunelul verde energia urca si se transforma in vibratii. Sfera de aripi palpita asteptand rabdatoare sa atinga momentul critic, momentul despartirii. Inca nu stiau, dar urmau sa intre intr-o noua etapa a vietii. Cea mai fascinanta.

Ajunsa la maturitate, informatia se acumuleaza, se autocopiaza, se arhiveaza si e gata sa calatoreasca departe... E pregatita. Sunt niste nave spatiale cu vele solare. Prima adiere de vant ii da impulsul. A doua declanseaza explozia. Miniuniversul porneste in cautarea necunoscutului. Sansele plutesc libere. Alegerile sunt infinite.

De cand era samanta, papadia a visat sa zboare. Acum o face. Cu o singura suflare, falsa adiere de vant, am ajutat-o sa ia startul. Trag aer in piept si zambesc. In jurul meu alte universuri explodeaza.  

Totul e frumos daca stii sa privesti la ceasul potrivit.

In momentele de fericire ma cuprinde uneori un fel de tristete, de teama. Fericirea n-ar parea asa de desavarsita daca n-as sti ca e trecatoare. Daca ar fi vesnica, poate ne-am bucura, dar am privi cu raceala si ne-am gandi poate ca mai avem timp si alta data. Frumusetea clipei, a lucrurilor, a intamplarilor trecatoare ne aduce bucurie, dar si tristete. Multe lucruri sunt minunate pentru ca dureaza putin si asa e bine.

Dar sunt si alte lucruri frumoase care am vrea sa fie vesnice. De exemplu daca doi oameni se iubesc sau ii leaga o prietenie puternica, frumusetea sentimentului consta si in durabilitatea lui. Pe toate le vrem pentru totdeauna. Dar daca nu se intampla asta, nu inseamna  ca a fost in zadar. Pana la urma viata trebuie sa aibe un rost, si doar neintelegerea lui ne lasa impresia ca totul e inutil. De fapt toate au un rost, chiar daca noi nu-l cunoastem. 

E drept lucrurile se schimba, se transforma, nimic nu mai e la fel. Dar trecator nu inseamna in zadar.
Norii iau forme diferite, la fel ca gandurile noastre. Trebuie doar sa privim pe fereastra pentru a vedea ca ziua de maine depinde doar de noi.  Nu trebuie decat  sa recapitulam primele lectii de incredere in fericire. Sa ne amintim de sentimentele intense, care cu o privire iti ard fiinta, iti patrund in sange, iti aprind fiecare atom, intr-o incandescenta nebanuita, arzand in suflet un sentiment uitat...
Inchid ochii trag aer in piept si zambesc.
Sansele plutesc libere...
Alegerile sunt infinite...