Stiu ca intotdeauna noaptea de 5 spre 6 decembrie a fost una magica.
Venea Mos Nicolae sa pandeasca pe la geamuri... Daca eram cuminti si dormeam, ne lasa in cizmulite dulciuri si portocale, iar daca eram lenesi si neascultatori ne lasa cate un avertisment sub forma de nuielusa.
Dar pe Mos Nicolae, nu l-a vazut nimeni, niciodata. Nu-l vezi facandu-si atata reclama ca si Mos Craciun si nici nu are o fabrica de jucarii in care pune spiridusii sa lucreze. Nu are caleasca trasa de reni si nici ajutoare. Pentru ca vroiam sa ii spun mai multe ingerasului meu despre el, am cautat sa vad ce povesti se mai leaga de Mos Nicolae. Asa am aflat ca Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti, cat era inca copil, a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca pentru a ajuta cat mai multi oameni nevoiasi.
Am aflat de povestea celor trei surori sarace, care datorita faptului ca nu aveau zestre nu puteau sa se marite. Povestea spune ca atunci cand fata a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, a lasat noaptea la usa fetei un saculet cu aur. Povestea s-a repetat si cu celelalte doua surori. La ultima fata, parintele, curios sa vada cine ii capatuieste fetele a asteptat noaptea si l-a vazut pe Nicolae lasand saculetul de aur. Pentru ca secretul a fost aflat, a ramas un obicei ca oricine primea un dar neasteptat sa ii multumeasca lui Mos Nicolae.
In traditia noastra Mos Nicolae apare pe un cal alb si pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura. El ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. Traditia crestina ne spune ca ii pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini.
In Ghana mosul vine din jungla, iar in Hawaii, el vine cu barca, dar peste tot lasa o urma...
Imi amintesc cu cata nerabdare incercam sa fortez somnul in noaptea lui Mos Nicolae. Stiam ca nu ii place sa fie surprins si stam cat de grav era sa ma gaseasca treaza. Dimineata ma trezeam devreme sa nu pierd nici un moment, curioasa daca cizmulitele si comportamentul meu de-a lungul anului au fost pe placul mosului. La scoala era agitatie mare. Toti vroiam sa povestim cat mai convingator ca Mos Nicolae a trecut pe la noi pe acasa. Daca cineva se arata sceptic era exclus din grup sau era acuzat ca a primit doar nuielusa...
Acum e plin prin oras de cadouri care ii ajuta pe unii sa isi aminteasca de propria copilarie si sa-i ajute pe micutii lor sa o traiasca. Altii, stau deoparte si privesc de pe margine spectacolul bucuriei, se obisnuiesc cu noua realitate, cu greutatile tot mai adanci si mai dureroase. A trecut si Mos Nicolae in alta etapa a vietii, e mai batran, mai singur si mai uita de unii. Greutatile vietii l-au facut mai dur, mai aspru cu cei care gresesc. De multe ori nu mai e suficient sa ne culcam devreme sau sa ne curatam ghetutele.
Stiu ca sunt probleme mai grave, sunt alte prioritati, dar noi adultii trebuie sa pastram vie memoria lui Mos Nicolae. Copiii merita sa il cunoasca. Copilaria lor trebuie sa fie senina, privirea lor nu trebuie sa aiba nici o umbra.
In seara asta ghetutele sunt aliniate la usa. Poate Mosul nu va ocoli pe nimeni... Sper asta pentru toti cei care au uitat sa mai creada in el. Si daca il vad, il trimit mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu