joi, 24 noiembrie 2011

Daca zidurile ar cadea...

Zilele trecute, din intamplare, am dat peste un site care m-a facut sa vad viata mai frumoasa. Este un site de muzica, dar ideea de la care porneste e interactiunea dintre oameni si importanta de a fi alaturi de ceilalti si de a avea la randul nostru pe cineva aproape. Daca te simti apasat de griji, remuscari, probleme, greutati, te simti singur si nu ai cui sa le transmiti sau nu vrei sa te descarci pe cineva din preajma ta, dai "check in" si iti lasi valiza emotionala in grija altcuiva. Apoi ramai in stand by. Un strain iti va trimite o melodie si eventual un mesaj care sa te ajute sa vezi ca lumea nu e asa de indiferenta, egoista si rece, pe cat am fost obisnuiti sa credem. Daca te simti echilibrat, increzator, fericit, alegi "carry it" si preiei povara altei persoane, trimitandu-i  o melodie si daca vrei, un mesaj de incurajare. Am incercat ambele situatii pentru ca mi s-a parut ca e unul din cazurile fericite in care de orice parte ai fi ai doar de castigat. Asa am ajuns sa fac schimb de probleme cu oameni necunoscuti care imi pot duce grijile fara sa se simta apasati de ele, iar eu la randul meu aflu ca problemele mele nu sunt chiar atat de mari ca si ale celorlalti. Dar sentimentul ca poti sa schimbi starea de spirit a cuiva aflat la mii de kilometri distanta cu un cuvant sau o melodie, ce ceva de nepretuit. Incercati-l daca vreti  la http://emotionalbagcheck.com.





Cu oamenii de langa noi, e mai complicat... Pentru ca lor le e mai greu sa treaca peste aparente. De obicei, construim ziduri in jurul nostru pentru a ne putea apara de grija lor sau pentru a-i proteja. Lasam sa se vada doar o particica din ceea ce gandim, pentru ca nu ne e indiferenta parerea pe care si-o formeaza ei.  Din cand in cand deschidem poarta, dar lasam sa se vada doar ce vrem noi.

Alteori, ne umplem ziua cu lucruri care "trebuie" si uitam de cele pe care le facem din placere. Actionam asa de diferit fata de ceea ce simtim in interior, incat mi se pare ca ne sabotam singuri.  O stare proasta ? O stare neplacuta ?
Asta se trateaza, daca intr-adevar vrei sa scapi de ea. E nevoie doar de timp, de rabdare, de efort. Si mai poti sa te lasi ajutat.
Un zambet secretos, partinitor, complice… imi place.
Imi place doza de mister, imi place suspansul din punctele de suspensie.
Imi place asteptarea… asta e o parte placuta a vietii.
Desi nerabdarea vibreaza, desi sunt mereu prea curioasa, desi parca as vrea sa se intample totul odata, sa fiu coplesita…cu toate astea, asteptarea face totul mai placut.
Iar timpul necesar? Am aflat azi, ca nu conteaza cat ai, important e ce faci cu el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu