Despre Cenusareasa si alte prostii

De ce nu faci... 
Mai bine sa faci...
Ar trebui sa faci...

?!??

Don't think! Just do it!!

Zilele trecute m-am intalnit cu o colega din liceu. Eram aproape nedespartite pe vremea aceea, dar viata si distanta ne-au indepartat. In liceu eram pline de vise si citeam povesti impreuna. In scop stiintific, evident... :)
 Din vorba in vorba si din poveste in poveste am uitat o vreme ne noi, si ne-am amintit de lucrarea pe care am scris-o la psihologie despre povestea Cenusaresei. Ideea era ca povestea induce un mesaj pagubos copiilor. Ca indiferent cat de greu ne e in viata, indiferent cati isi bat joc de noi, indiferent cat de invizibili si neimportanti suntem, putem avea speranta ca lucrurile se vor schimba, ca va veni zana buna si ne va da un branci pentru a ne ajuta sa ajungem unde ne e locul. 

Dupa 20 de ani vezi ca nici o zana nu iti rezolva problemele... 
Universul lucreaza dupa alte principii. Actiune si reactie.

La un moment dat se uita fix la mine si ma intreaba ca si cum eu as detine secretele universului: "Oare de ce oamenii nu fac niciodata ceea ce isi doresc?". 
Desi cautam un raspuns inteligent, n-am reusit decat sa bufnesc in ras. M-am gandit abia mai apoi ca e destul de simplu. Daca te gandesti ca spargi un geam... geamul nu se sparge. Daca nu faci nimic... nu se intamla nimic. 
Daca gandim, analizam, facem planuri, evaluam riscurile, pana la urma riscul pare prea mare. Alegem sa nu facem. Indiferent de domeniu,  ca e vorba de sport, jocuri de noroc,  munca sau in viata de zi cu zi, toti facem o analiza inainte de a actiona. Un involuntar management al riscului. Nu pornim razboaie daca nu stim ca le putem castiga. Daca ni se pare ca efortul e prea mare, beneficiul prea mic sau riscul de necontrolat, alegem sa nu actionam. Cu timpul uitam chiar amanuntul ca ne-am dorit la un moment dat...
Nu stiu cate vise am abandonat, cate sperante am uitat, cati oameni am pierdut pe drum... Daca mi-as aminti de toate, probabil asa avea sentimentul esecului permanent.

Ne-am imbratisat, ne-am simtit bine, am vorbit despre viata din liceu, ne-am promis ca o sa ne vedem mai des. Am fost sincere. Chiar ne doream. Dar eram amandoua constiente ca depinde de noi daca se va intampla sau nu. Am putea sa zicem doar ce bine ar fi daca... si sa vedem ce iese...
Stiu ca a lasa relatiile in voia sortii inseamna un risc pe care daca nu vrei, nu ti-l asumi. Faci ceva in directia asta. Ca e vorba de un telefon, o invitatie la cafea, o iesire in club sau orice altceva.

Un lucru e sigur!
Zana buna nu vine!
Vrei ceva?
Just do it!!