Daca zidurile ar cadea...

Zilele trecute, din intamplare, am dat peste un site care m-a facut sa vad viata mai frumoasa. Este un site de muzica, dar ideea de la care porneste e interactiunea dintre oameni si importanta de a fi alaturi de ceilalti si de a avea la randul nostru pe cineva aproape. Daca te simti apasat de griji, remuscari, probleme, greutati, te simti singur si nu ai cui sa le transmiti sau nu vrei sa te descarci pe cineva din preajma ta, dai "check in" si iti lasi valiza emotionala in grija altcuiva. Apoi ramai in stand by. Un strain iti va trimite o melodie si eventual un mesaj care sa te ajute sa vezi ca lumea nu e asa de indiferenta, egoista si rece, pe cat am fost obisnuiti sa credem. Daca te simti echilibrat, increzator, fericit, alegi "carry it" si preiei povara altei persoane, trimitandu-i  o melodie si daca vrei, un mesaj de incurajare. Am incercat ambele situatii pentru ca mi s-a parut ca e unul din cazurile fericite in care de orice parte ai fi ai doar de castigat. Asa am ajuns sa fac schimb de probleme cu oameni necunoscuti care imi pot duce grijile fara sa se simta apasati de ele, iar eu la randul meu aflu ca problemele mele nu sunt chiar atat de mari ca si ale celorlalti. Dar sentimentul ca poti sa schimbi starea de spirit a cuiva aflat la mii de kilometri distanta cu un cuvant sau o melodie, ce ceva de nepretuit. Incercati-l daca vreti  la http://emotionalbagcheck.com.

Cu oamenii de langa noi, e mai complicat... Pentru ca lor le e mai greu sa treaca peste aparente. De obicei, construim ziduri in jurul nostru pentru a ne putea apara de grija lor sau pentru a-i proteja. Lasam sa se vada doar o particica din ceea ce gandim, pentru ca nu ne e indiferenta parerea pe care si-o formeaza ei.  Din cand in cand deschidem poarta, dar lasam sa se vada doar ce vrem noi.

Alteori, ne umplem ziua cu lucruri care "trebuie" si uitam de cele pe care le facem din placere. Actionam asa de diferit fata de ceea ce simtim in interior, incat mi se pare ca ne sabotam singuri.  O stare proasta ? O stare neplacuta ?
Asta se trateaza, daca intr-adevar vrei sa scapi de ea. E nevoie doar de timp, de rabdare, de efort. Si mai poti sa te lasi ajutat.
Un zambet secretos, partinitor, complice… imi place.
Imi place doza de mister, imi place suspansul din punctele de suspensie.
Imi place asteptarea… asta e o parte placuta a vietii.
Desi nerabdarea vibreaza, desi sunt mereu prea curioasa, desi parca as vrea sa se intample totul odata, sa fiu coplesita…cu toate astea, asteptarea face totul mai placut.
Iar timpul necesar? Am aflat azi, ca nu conteaza cat ai, important e ce faci cu el.

E timpul toamnei

E toamna, dar frigul nu reuseste sa ma convinga. Inca sper ca se razgandeste. Soarele nu se da batut. Aud vantul cum isi croieste drum printre frunzele uscate. Oare s-au terminat povestile? Toamna are oare o poveste veche de impartasit sau acum o scrie?

Oamenii merg inainte, iar timpul zboara, atat de repede incat uneori mi se pare ca ne lasa in urma. Cautam in el toate raspunsurile. Oare unde s-a dus zambetul bunicii, lacrimile mamei, ursuletul de plus din copilarie? Oare unde se duce drumul, unde se scurge ziua?

Timpul, sterge durerea, ne adoarme visele si naste noi sperante. Ne coboara, ne ridica, ne coboara din nou, ne transforma dupa bunul sau plac, ne modeleaza, ne formeaza, ne deformeaza, ne face minusculi, ne ajuta sa crestem. Ne lasa impresia ca e de partea noastra, dar realitatea e ca timpul e doar de partea lui. Pentru el suntem doar niste jucarii. Puf in bataia vantului...

Ne nastem la un anumit timp, ne mana de la spate toata viata, desi alergam incontinuu dupa el... Il cautam in fiecare lucru. Chipurile oamenilor pe care i-am iubit, gustul placintelelor facute de bunica, mirosul familiar al lemnelor arse in casa parintilor, emotia primei intalniri sunt toate pierdute in cursa cu timpul. Ne gandim ca poate daca ne-am opri pentru o clipa  sa privim inapoi, timpul nu ne mai asteapta si ca ne vom pierde undeva in trecutul pe care il regretam. Asa ca incercam sa alergam tot mai repede... Si tot si mai inutil...
Nu ne mai gandim la copilarie, la adolescenta, la iubire, la trecut, ne grabim inconstienti catre sfarsit, pentru ca apoi sa regretam tot timpul irosit alergand.

Acum, e timpul toamnei.E timpul renuntarilor, al regretelor si al frunzelor moarte.
Nu-i timpul nostru...
Dar daca ar putea fi...