Fericirea in linie dreapta

De obicei, in drum spre oriunde imi pun castile la urechi. E cel mai simplu si natural mod de a le arata celorlalti ca vrei sa fii lasat in pace. Strategia nu da gres. Aud de obicei doar ce vreau si doar cand vreau. Ieri insa le-am uitat, asa ca m-am trezit ca trebuie sa infrunt lumea si zgomotele ei. Era cald, oameni putini pe strada si lumea parca se derula in reluare. Imi place sa caut sunete placute printre claxoane si zgomotele strazii, asa ca incercam sa gasesc voci de copii sau ciripit de pasarele. La un momment dat, aud in spatele meu o voce grava "eeei... de-as avea eu anii tai....". De obicei nu raspund la astfel de comentarii. Dar de data asta ma intorc pe neasteptate sa vad cine-mi vrea anii. In spatele meu un barbat cam la varsta pensiei, cu o sapca pe cap si un tricou spalacit pe el, de pe care am reusit cu greu sa citesc "meriti mai mult". Probabil.... un tricou electoral. . Il intreb direct, privindu-l in ochi "ce ati face daca ati avea anii mei?" "Dapai... ?!?". Si cam atat e tot ce a reusit sa articuleze.

Trecand peste penibilul situatiei, cum sa nu zambesti in astfel de momente? Are rost sa te iei dupa teoriile psihologiei care spun ca pana pe la o anumita varsta esti fericit, dupa care urmeaza o perioada de coborare, si apoi incepi sa te ridici din nou... Eu n-am de gand sa fiu pe fundul unui "U" in nici o perioada a vietii doar pentru ca asa spun manualele de psihologie. Prefer sa abordez fericirea in linie dreapta, chiar daca e mai obositor. Am vazut ca bucuriile ce conteaza vin doar din lucruri simple. Poate, la o anumita varsta, cand constientizezi ca lumina soarelui nu te va incalzi pe vecie, ti-ai face timp si ai spune "daca as fi fost mai bun", "daca as fi judecat mai putin", " daca as fi inteles", "daca as fi stiut sa iubesc". Si totusi, exista un parcurs, trebuie sa facem "ceva" pe Pamant, dar nu acesta e unicul scop. Suntem doar oameni si cautam sa lasam un semn ca am trecut pe aici. Numele pe o pagina de istorie te face erou pentru alte generatii, care vor uita mai apoi de tine. Dar cum esti pentru oamenii din jurul tau? Stii sa lasi un zambet, o lacrima de bucurie, o imbratisare, un sprijin, un suflet multumit? Lucrurile marete, de fapt nu constau in glorie. Sunt mai aproape de noi si le putem face in fiecare zi.
E adevarat ca numai copiii simt fericirea fara remuscari, fara grija ca va urma ceva ce o va dobori. Oamenii isi creaza singuri bucuriile, in timp ce copiii le primesc de la altii. Si pentru fiecare inseamna ceva diferit. Azi, asa imi imaginez fericirea. O zi senina, lumina calda, cuvinte frumoase, oameni iubitori, o viata linistita, fara furtuni, fara indiferente, fara surprize prea mari.... In linie dreapta.