Poate nici nu visezi sau nu constientizezi, poate nu iti pui intrebari si nu cauti sensul lucrurilor din jurul tau... Poate traiesti linistit fara griji, poate esti multumit sau doar te complaci intr-o situatie... Poate esti fericit sau doar ti se pare... Esti... pe drumul tau.
Sinuos, drept, cu gropi sau cu denivelari, la inceput pare o autostrada cu multe benzi pe care le poti schimba intre ele. Viata are multe optiuni, poti sa schimbi benzile, ai loc sa mai ocolesti cate o groapa, pana cand alegerile si drumul incep sa se ingusteze. Problema e cand pe nesimtite ai trecut de pe autostrada, unde posibilitatea de a alege parea multumitoare, pe un drum cu sens unic. N-ai ce sa faci. Mergi mai departe si speri din toata inima ca la capat sa nu te loveasca acel semn nesuferit de drum fara intoarcere. 
Uneori, avem parte de zile mai putin bune. Poate afli ca un om pe care-l respectai, fata de care aveai sentimente frumoase te-a dat deoparte. Stii ca nu ai gresit cu nimic, poate sperai intr-o prietenie durabila. Azi nu mai insemni nimic... Nu stii de ce... Sau intelegi mai tarziu, cand afli ca acel prieten nu a fost capabil sa filtreze informatiile singur si s-a lasat influentat de altii. Ai fost doar o persoana cu care si-a impartit drumul o vreme. Te doare, te simti nedreptatit, dar trebuie sa accepti realitatea. Inveti sa dai prioritate si sa-i lasi pe altii sa treaca primii. Uneori justificarile sunt inutile. Oricat de trist ar parea suntem singuri pe drumul nostru, chiar daca ocazional e comun cu al altora. Vin intersectiile si inevitabil mai pierdem din ei. Daca vrei, poti invata din asta. Sa fii mai rezervat, sa intelegi ca uneori ai accesul interzis, sau ca e posibil ceva de platit. 
Uneori viata iti arata clar indicatoarele de avertizare. Ca urmeaza sa urci sau sa cobori, ca urmeaza un drum alunecos sau cu denivelari, ca au loc caderi de pietre sau ca poti da peste... diverse animale.
Uneori reusim sa ne ducem durerile si nemultumirile personale fara sa ne citeasca nimeni. Alteori nu ne lasa sa dormim. Ne trezim si incercam sa reparam noaptea ce-am stricat in cursul zilei. Privim in urma ce-am trait si realizam ca am pierdut controlul, ca poate fara sa vrem am provocat un accident.Se intampla si accidente, pentru ca drumurie noastre sunt aglomerate, chiar daca in calatorie suntem singuri. Sigur, putem incerca multe metode de a repara caroseria, dar ceva urme raman pe sub vopseaua perfecta. Invatam ceva si din asta, si mergem mai departe. Invatam sa ne pastram mai bine controlul, sa fim mai prudenti, sa ne incredem mai putin in deciziile celorlalti sa ne asteptam la imprevizibil.
Cred ca e gresit sa tii in tine o nemultumire. Ajunge sa se reflecte in atitudinea ta, in purtarea ta fata de ceilalti. Uneori iti lipseste curajul, si iti justifici neputinta spunand ca ai avut o zi proasta. Uneori trebuie sa cedam in fata celorlalti, sa ii incurajam, poate sa ii iertam. Sa observam acel indicator lipsit de egoism, cedeaza trecerea, si sa intelegem ca nu tot timpul suntem pe drumul cu prioritate. Invatam si de aici ca nu intotdeauna vom primi ceea ce oferim, sau nu intotdeauna meritam ceea ce credem. Sa iertam, sa toleram, sa avem rabdare.
Ni se intampla cand pierdem un prieten sa mai pierdem cativa, care il vor urma. Atunci cand nu ne reuseste cate ceva, cand altii aleg un drum diferit, n-avem decat sa ne resemnam in fata situatiei. De cand eram copil imi amintesc ca mi s-a explicat ca nu pot avea ce nu e al meu, ca nu pot tine cu forta oameni care nu isi doreau sa fie alaturi de mine si nu pot avea ceea ce nu trebuia sa fie al meu. Sa evit sa intru... pe un drum interzis. E greu sa te resemnezi in fata pierderilor dar uneori n-avem de ales. Uneori pierdem pentru a primi ceva mai bun. Dar poate pentru a pretui acel ceva mai bun trebuie sa trecem prin niste etape, sa cunoastem si ceva mai putin bun. 
Sunt pregatita sa pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu era pentru mine, pentru ca am incredere ca drumul meu trebuie sa fie obligatoriu inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu