Incerc sa merg cat mai putin cu autobusul. Daca distantele nu-s prea mari, prefer mersul pe jos. Dar se intampla uneori cand timpul ma obliga sa fac asta.
Intr-una din zilele trecute am luat autobusul sa vin spre casa. E un drum pe care ar fi trebuit sa-l faca in 15 minute, dar a durat cam 30 datorita aglomeratiei si a lucrarilor interminabile de pe traseu. Ma asez pe un scaun cu castile la urechi fara sa vad pe nimeni in jur. Cam... ca de obicei. La un moment dat privirea imi e atrasa de batranica ce statea in fata mea. O femeie cam pe la 70 de ani, slabuta, imbracata in negru cu fusta plisata si naframa neagra pe cap. Avea in brate o poseta neagra invechita de timp cu doua fermoare si cateva buzunare exterioare. Ce mi-a atras atentia e ca isi misca mainile intr-una. La fel si privirea. Parca cauta pe cineva. Eu privesc lumea cu calm si rabdare, asa ca atunci cand vad oameni agitati ma intreb oare de ce. Deschide fermoarul de la geanta si scoate un biscuite pe care il zdrobeste in maini inainte sa-l manance. Dupa ce-l termina, isi trece mana peste fusta sa scape de miezi. Deschide din nou geanta. Mai scoate unul pe care-l supune la acelasi tratament. Apoi inca unul. Mainile ii lucrau intr-una. Zambeam. Dupa al treilea i-am vazut punga goala...
Oare cu ce planuri pornise de acasa? Imi amintesc de bunica mea. Era si ea in miscare tot timpul. Avusese 6 copii si se zbatea sa ii ajute cu cate ceva pe fiecare. Mai eram si nepotii, asa ca avea mult de alergat. Ma gandesc ca batranetea ar trebui sa vina cu liniste si calm. Sa se gandeasca copiii la parinti. Asa ar fi firesc. Imaginea idilica pe care o am despre batrani e legata de sat si viata la tara. Batrani cu priviri lungi indreptate inspre drum in asteptarea copiilor sau a nepotilor, cu placinte coapte pe soba. Batranetea mi se pare mai usoara daca spatiile sunt mai largi si aerul mai curat. Probabil pentru ca am avut bunici la tara si au fost fericiti asa. Acolo poti fi linistit si timpul nu grabeste pe nimeni.
Intre timp batranica din fata mea isi deschide din nou fermoarul de la geanta. Scoate un telefon si incepe sa-l butoneze cu inversunare. Supunea tastele la un soc destul de mare asa ca o priveam intrigata. Ma gandeam sa ii ofer ajutorul, poate n-are ochelari. Dar nu apuc sa ma ofer. Se plictiseste brusc si il tranteste in geanta. Inchide fermoarul si deschide altul... Scoate o batista si incepe sa isi stearga fata cu ea. Dupa doua miscari renunta si la asta. Pune batista la loc si inchide fermoarul. Il deschide pe celalalt. Cauta ceva si apoi renunta.
Cu multa vreme in urma, eram in vizita la cineva. Printre alti inivitati, o familie cu doi copii cam la 5-6 ani. Hiperactivi. Pana noi adultii am stat la o poveste, cei doi dracusori au umplut o galeata mare cu pamant din curte, au trecut pe langa noi in cealalta camera - dar cine sa-i observe- si au turnat pamantul in mijlocul casei. Tatal, cand a vazut isprava copiilor a inceput sa strige la ei, gesticuland agitat si batand din picioare. Energie multa, la toata familia, ma gandeam eu. Unul dintre copiii care acum primeau cearta cuminti si cu capul in pamant ii zice " Nu te agita asa tare ca iti face rau la inima".
Visarea mi-e intrerupta de sunetul fermoarului. Batranica scoate o sticla de apa minerala, desface capacul, iar dupa ce improasca cateva persoane, printre care si pe mine, bea si o pune la loc. Vorbeste ceva, vad ca i se misca buzele, dar refuz sa imi scot castile. Banuiesc ca-si ceruse scuze asa ca ii raspund " nu va faceti probleme, e numai apa". Imi imaginez apoi ca poate o fi zis altceva, si eu i-am dat o replica desprinsa din alt film. Ar trebui sa fiu mai atenta la ce se intampla in jurul meu.
Autobusul mergea cu viteza melcului si eu deja imi faceam planuri ca as putea ajunge mai repede pe jos. Ma uit fascinata cum se deschide fermoarul. Oare ce urmeaza? Cu stupoare vad ca batranica scoate o forfecuta....
E vremea sa cobor... Incredibil cate se pot ascunde intr-o geanta!
Intre timp cerul se intunecase. Simt primele picaturi reci si mari de ploaie. Ma uit in geanta amuzata. De-as fi avut in ea o umbrela...
Zambesc si ma avant curajoasa. Nu-mi fac probleme. E numai apa...
