Zi de vineri. Zi de toamna. Zi calduroasa cu zambet blond in preajma. Zi de amintiri si de sperante indreptate spre viitor.
Frumoasa si calda, plina de vise, imi vorbeste despre iubire. O privesc, uneori rad, alteori o aprob, uneori o cert cu drag. Ma prefac ca eu nu stiu multe. Imi place s-o ascult.
Iubirile vin si pleaca, uneori te fac sa te opresti in loc, invartindu-te intr-un punct fix pana ametesti. Atunci uiti de tot si in minte ti se deruleaza secvente din filmul in care el... sau ea... te tinea in brate. Nu toate conteaza, dar toate te schimba.
Atatea iubiri ce-au fost... Unele oarbe, altele rationale, unele din dorinta, altele din intamplare... Iubiri vechi, de cand erai copil, sau noi, toate incep si se termina cu un zambet pe buze si cu o lacrima stearsa.
Iubirile astea... sunt ca si focul si traiesc cat tine flacara.
Prin ochii ei, fixati pe perete, vedeam cum se deruleaza toate episoadele in care a fost indragostita, toate dezamagirile si trairile la care-si supuse inima de-a lungul vremii. Si inima ei a suferit destule socuri. Dar e puternica si merge mai departe. Plange, se vindeca si o ia de la capat.
A fost odata, a fost o pasiune care s-a aprins repede, cu o flacara mare. A fost o scanteie, care a declansat un incendiu cat sa arda o padure intreaga... iar el a turnat gaz pe foc si apoi apa rece ca gheata. A trecut peste pentru ca asa vrea viata.
Iubiri... Ce-am fi fara ele?
Ca tin doua luni sau ca dureaza ani...
Sunt hrana pentru sufletul tau.
Sunt cele care au facut din tine un om mai puternic acum.
Sunt dezamagiri care te-au impins inainte.
Sunt bucurii care ti-au dat aripi in viata.
Sunt zbor... aterizari... si de la capat.
