joi, 26 ianuarie 2012

In joaca noastra

Puzzle…

... Un cuvant care o data rostit e rupt in bucati ce abia asteapta sa fie reunite... Bucati mici, fragile, subtiri, neimportante cand sunt singure, mereu in cautarea celei de langa.
La inceput totul pare dificil pentru ca ai multe optiuni. Fiecare piesa potrivita te umple de entuziasm si iti da  dorinta de a construi mai deprte.  Le intorci pe rand pe fiecare, pentru a avea cat mai multe sanse sa gasesti ceea ce cauti. Fiecare piesa care isi gaseste locul inseamna  un pas inainte spre rezultatul final. Iar la final…  ramai cu regretul ca s-a terminat, il privesti si apoi il distrugi cu aceleasi maini cu care l-ai construit.


Viata se aseamana cu un puzzle, desi nu e la fel de simpla. 
Cu prima piesa incepem noi... cu prima piesa ne incepe povestea... 
Nu risipi piesele in zadar… si asa ele se joca prea mult cu vietile noastre!


In viata piesele nu sunt asemanatoare, si foarte rar bucatile par sa se potriveasca perfect. De multre ori, ele trebuie sa fie ajustate. Alteori crezi ca le-ai potrivit si trece mult timp pana sa iti dai seama ca de fapt piesa nu e la locul ei si trebuie sa regandesti puzzle-ul in ansamblu, pentru ca toate cele din jurul celei gresite au fost puse intr-un loc care nu era al lor. Trebuie sa ai multa putere, rabdare si determinare sa reconstruiesti. Dar e important pentru ca o piesa pusa gresit poate altera rezultatul final, si ne trezim  la un moment dat, ca am construit un puzzle care de fapt nu era al nostru.
Fiecare piesa trebuie creata in parte, trebuie asezata la locul potrivit, pentru ca fiecare detaliu conteaza.  In viata daca pierzi pe cineva iubit, pierzi o piesa din puzzle-ul tau. Si oricat incerci sa o inlocuiesti, sa fortezi alta in locul ei, care poate chiar pare sa se potriveasca, la final piesa iti va ramane lipsa. Nu stii numarul lor, dar trebuie sa fii atent sa nu pierzi nimic pe drum...
Nu cred ca ordinea e importanta in puzzle-ul vietii. Cred ca poti incepe de oriunde, atata timp cat le imbini cu armonie si responsabilitate. 


Pe parcurs, piesele isi pierd din culoare si din stralucire, devin uzate, se degradeaza si par tot mai greu de inteles. Si totusi cu cat sunt mai fragile, cu cat trebuie sa avem mai multa grija de ele, cu atat par mai importante. Ceea ce este cel mai greu e ca ne lipseste imaginea de ansamblu dupa care trebuie sa-l construim. De fapt nu lipseste, dar trebuie s-o cautam in noi. Uneori ne pare clara si pe parcurs se schimba… Dar piesele raman aceleasi. Imagini… culori… simboluri… scene diferite… asta e frumusetea puzzle-ului vietii. Nici unul nu seama cu al tau. Si oricat de constiincios ai fi fost, oricat de mult te-ai fi straduit pe parcursul vietii, la final, raman piese neasezate, pe care le vor aseza, cei pe care ii lasi in urma. 
Ascult radio-ul acum... O piesa din puzzle-ul meu... Every time you go away… you take a piece of me with you…